vineri, 30 noiembrie 2012

FULG DE NEA.


  
 Ești fulgul meu de nea fecioară, din adiere ai căzut, 
 te-ai așezat ca o petală pe gură mea cu un sărut, 
 tu m-ai atins așa frumos că ceru-asuspinat în stele, 
 și ne-am iubit iubirea mea c-a o comoară dintre ele. 
  
 În prag de seară ai venit ca un luceafăr ce apare, 
 de undeva din infinit de unde soarele răsare, 
 și te-ai aprins în ochii mei c-a o scânteie ce aprinde, 
 o lumânare în altar ce cu iubire mă cuprinde. 
  
 Și te-am  făcut să te aprinzi c-a luna sfântă de aramă, 
 ca o mireasă între sfinți acoperită de năframa, 
 și te-am privit cum ai zâmbit cu lăcrima din ochii tăi, 
 când în iubire-ai răsărit ca rou-aprinsă de văpăi. 
  
 Coboară lin în somnul meu și lampa mi-o aprinde, 
 să nu mă rătăcesc când dorm și visul mă cuprinde, 
 să-mi fii steaua ce a venit în vis să mă iubească, 
 acolo-n codrul stelelor iubirea să-ți vorbească. 
  
 Când codrul tot a obosit și stelele se sting, 
 încep să curgă zorile când roua o aprind, 
 și-ncepe ploaia de lumină ce-ți spăla ochii tăi, 
 iubirea mea tot îți șoptește de perlele din ei. 
  
 Privesc spre tine și te văd cum ai pășit divină, 
 când soarele îți bate-n geam cu sfânta lui lumina, 
 și simt parfumul zorilor cum ne îmbată iar, 
 tu fulg de nea ce luminezi în ziua de cleștar. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu