Sunt miei ce țipă la tăiere,
cum țipă moartea în altar ,
se-aude-n stâna o tăcere
și mieii zbiară-n moarte iar .
Doar sufletele plâng la poartă
pentru o cruce ce-au cărat .
dar Dumnezeu încă le iartă
din cruce marele păcat .
Se-aud în noapte cum slujesc
și lumânări ard în biserici ,
măicuțele cu își jelesc .
copiii morți la șfanții clerici.
Mă simț ca mielul la tăiere
când în genunchi încet mă rog ,
și vreau în suflet o tăcere
că am păcatul ca un drog.
Aș fi în stare ca să merg ,
tot în genunchi la sfântă poartă ,
și-n drumul meu să tot culeg
cuvântul Domnului ce iartă .
Căci Dumnezeu a dat pe cruce
un miel să fie răstignit .
durerea lumii-n el o duce
și pentru noi a și murit .
Îmi cer iertare la icoane
când în genunchi stau și mă rog,
când simț că de păcat mi-e foame,
și foamea-mi este ca un drog.
Dar mă închin azi la altar
unde cunosc un Dumnezeu ,
la el îmi cer iertarea iar,
fiindcă îmi simt păcatul greu .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu