CLOPOTELE SUFLETELOR.

Esti talismanul dintre porti,
de ingeri tu ai fost trimis,
ca ce-ai in tine inca poti,
s-aduci iubire-n paradis.

Din domul sfantului altar,
o candela ei ti-au aprins,
s-aduci aici iubirea iar,
si-n lumanari care sau stins.

Sa ungi icoanele cu mir,
si sa te-nchini in fata lor,
sa fii frumosul trandafir,
sfintit din calea stelelor.

Cand te inchini sa luminezi,
cum sta aprins-o lumanare,
cu sufletul tau sa veghezi,
stand in altar la inchinare.

Si eu voi fi in jurul tau,
sa cer a Domnului iertare,
s-arunc adanc pacatul meu,
s-aprind si eu o lumanare.

Cand suna clopotul in turla,
si sfanta slujba se sfarseste,
altarele incep de urla,
pentru pacatul ce pluteste.

Si vreau atunci s-aprind lumina,
cu nafura cand o gustam,
sa nu ne mai aruncam vina,
si in genunchi la el sa stam.

Si din paharul plin de vin,
doar cu o gura sa-l atingem,
sa nu mai fie-n dor pelin,
In fata raului sa-nvingem.