miercuri, 28 noiembrie 2012

CHEMAREA SUFLETULUI.


  
  
 Azi m-am culcat la sânul tău s-adorm 
 căci mi-era dor să fii iar lângă mine, 
 de-atâtea nopți eu nu mai pot să dorm, 
 că nu mai ești cu luna după tine. 
  
 Azi m-am ascuns de zi să nu mă vadă, 
 să nu mă fure de la sânul tău, 
 căci i-am furat doar floarea din livadă. 
 și am ascuns-o mândră, în sărutul meu. 
  
 Azi am gustat nectarul din cupa de iubire, 
 și am furat polenul din hrana zeilor, 
 te-am îmbătat fecioară și m-am culcat cu tine, 
 să te iubesc divină pe coama zorilor. 
  
 Azi am furat din soare cununa lui de aur, 
 și ți-am adus-o-ndar în clipa de amor, 
 și-am împletit șuvițe din pânza lui de laur, 
 și ne-am iubit iubito la apa din izvor. 
  
 Azi te-am privit în ochi și ți-am șoptit în ploaie, 
 că stropii de mătase ce curg pe gura ta, 
 vor năvăli ca apa ce curge în șiroaie, 
 și te vor ninge toate cu sărutarea mea. 
  
 Mai am o zi iubito și vreau s-ajung la tine, 
 căci poarta de la suflet te cheamă să pătrunzi, 
 e primăvară-n mine și dragostea iar vine, 
 și strigă cu ecoul în noapte să auzi. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu