Ploaia ochilor

În ploaia ochilor de lacrimi
m-ascund să gust şi eu din ele,
să-ţi fiu în ochii tăi lumini,
ca o năluca între stele.

Cu tine să mă-mbăt în vise,
ca o icoană în altar
şi în petalele promise
să mă iubesc cu tine iar.

Îmi este sete când te văd
şi gura mea mi se usucă,
în ploaie stropii îi revăd,
când noaptea pleacă de se culcă.

Eşti ca un astru între stele,
ca o coroană-n răsărit,
un trandafir ce cazi prin ele,
în lacrima din asfinţit.

Şi ştiu că plângi cu răsăritul,
când raza zării-ncet apare
şi laşi să curgă asfinţitul,
când pescăruşii zboară-n zare.

Şi te pictez cu iasomie,
frumoasa mea din flori de tei,
acolo-n farmecul câmpiei,
ca-n visul tău tu să mă iei.