Ești trandafirul de mătase, ce te-am iubit în catifea,
și pelea ta când am atins-o tu te-ai aprins iubirea mea,
aveai priviri de căprioară, și m-ai cuprins să nu mă pierzi,
ploua iubirea mea pe tine, și-ai adormit să mă visezi.
Te-am luat în brațe și-am rămas cu gândul către tine,
vroiam să fac încă un pas dar te-ai lăsat în vis cu mine,
și te-am simțit în mâna mea ca pana care-atinge cerul,
căci am gustat petala ta când am atins și eu eterul.
Ai ochii-nchisi când te privesc și fruntea-ți este fină,
aș vrea cu tine să vorbesc când mâna mea te-alină,
și părul tău frumos îți stă în aur de mătase,
când firele lucesc în el culorile frumoase.
Ești ca un înger ce plutești când visul te cuprinde,
la sânul meu tu te găsești când mâinile te-atinge,
și iar te simt cum mă cuprinzi cu răsuflarea ta,
și mă-ncalzesti din somnul tău frumoasa mea.
Numai o noapte de amor a-s vrea să o trăiești,
și după care-a-și vrea să mor ca tu să înflorești,
să fii un înger înflorit în cerul de lumină,
fiindcă din stele și venit ca luna cea divină.
Și îți vorbesc și tu n-auzi că somnul nu te lasă,
căci visul te-a furat cu el prin noaptea cea albastră,
și-aș vrea să te tezesti din somn să mă iubesc cu tine,
și-n visul nopții să adorm cu luna după mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu