LENEA.

Un motan dormea la soare,
stand intins pe-o buturuga,
nici in blana nu il doare,

nu avea de gand sa fuga.

Mai era incu-n motan,
care se lingea pe blana,
stand culcat in leustean,
invartind de zori o pana.

Printre toate ce erau,
treciu-n soarec zgribulit,
amandoi se intindeau,
si indata si-au vorbit:

,,Ia asculta tu comfrate,
fi o sluga credincioasa,
prinde soarecul mai frate,
si adumi-l tu la masa,,.

Cel ce sta cu pana-ngura,
se uita spre celalant,
,, stii ca esti tu o figura,
ce sunt eu asa galant?,,

,,Ca in loc sa-ti fie mila,
ca eu sunt un biet motan,
ma privesti cu-atata sila,
nu te uiti ca nimic n-am,,.

,,Tu macar invarti o pana,
si mirosi a leustean,
si te lingi mereu pe blana,
si mananci din ana in an,,.

Pana sa termine vorba,
soarecul a disparut,
dar acum nu mai au ciorba,
ca de prosti ei au zacut.