DE CE IUBITA MEA?

 

 
 
 De ce marea cu stele mai plânge-n urma noastră?
 de ce iubita mea mai plouă pe fereastră?
 de ce iubirea mea eu nu mai pot să plâng?
 de ce mai plânge noaptea când stelele se sting?
 
 De ce mai plânge marea cu noaptea-n urma sa?
 când stelele tot cad în valuri de pe ea,
 de ce mai plou-afară cu stropi mari în petale?
 când știi iubita mea că sufletul mă doare.
 
 De ce mai plânge ploaia pe banca din castani?
 când ne-am iubit în taină în nopțile din ani,
 privește tu în urmă să vezi cea mai rămas,
 căci vei vedea iubirea ce nu mai are glas.
 
 De vei privi în stele voi fi al tău iubit,
 de ce pe coama nopții tu nu ai mai venit?
 de ce iubita mea nu vii în vis cu mine?
 căci uite coama nopții cum plânge după ține.
 
 De ce mai vine-acum iubirea să se nască?
 de ce marea cu stele mai plânge-n urma noastră?
 dar uite plâng copacii pe bancă lângă noi,
 și lacrimile curg în ochii noștri goi.
 
 De ce? de ce mai plânge astăzi marea?
 când noaptea vine după noi și-aduce alinarea,
 dar uitate în zare c-apare un răsărit,
 luna strigă la soare că estea-l ei iubit.
 
 Și el dorește mândru pe cer să strălucească,
 iubirea lui în stele în noapte să-nfloreasca,
 de ce când el apare pe cer le fugărește?
 de ce iubirea mea pe ține te dorește?
 
 De ce tot plâng în lacrimi și nu te mai găsesc?
 de ce te-ascunzi de mine atunci când îți vorbesc?
 căci uite ochii tăi într-una lăcrimează,
 și inima mă doare și încă este trează.