DORINTA DIVINA.

  

  

 Mai dă-mi o zi să pot să zbor să mă avânt în zborul de cocor, 

 să rup din ram iubirea mea și să o pun în dar la poarta ta, 

 să-ți pun doar un sărut pe nor și-n drumul tău să-l fac izvor, 

 să curgă lin pe gura ta și-n zborul meu să-mi fii o stea. 

  

 Mai dă-mi o zi să te iubesc că-n jurul tău stele lucesc, 

 și luna-i sfântă de aramă și ochii mei în vis te cheamă, 

 te iau în brațe și-ți vorbesc și noaptea eu te ocrotesc, 

 și chipului îi pun năframă și te ascund doar eu în ramă. 

  

 Mai da-mi o zi să vin la tine când cad din cer stele divine, 

 când coama nopții tot le cheamă la sfânta lună de aramă, 

 căci dragostea care îți vine e soarele frumos din mine, 

 în vis tu să mă bagi în seamă când noaptea asta ne e mamă. 

  

 Mai dă-mi o zi să o-nfloresc și gura ta s-o-npodobesc, 

 sărutul meu să ți-l așez pe gura ta vreau să-l visez, 

 nu vreau nicand să te-ofilesc cu dragoste eu îți vorbesc, 

 vioara vreau să o dansez și-apoi cu tine să valsez. 

  

 Mai dă-mi o zi de catifea să îți vorbesc iubita mea, 

 să mă cunun cu tine-n vis și-apoi te fur în paradis, 

 că astrul nostru ne e marea și valul ei ne e chemarea, 

 iubirea mea eu ți-am deschis să vii tiptil la mine-n vis. 

  

 Mai dă-mi o zi să te ascund și-apoi să vin să te parund, 

 căci ai un chip așa frumos când te cuprind și te-așez jos, 

 și-n coama nopții să te prind cu brațele să te cuprind, 

 ești visul nopții cel frumos și chipul meu cel luminos.