SFARSIT DE DESTIN.

Afara ninge linistit ,
dar a venit si somnul,
pe scara urc iar obosit,
caci iar ma cheama Domnul.

In poarta lui sunt asteptat,
sa dau la el socoata,
ca sufletul meu l-am patat,
si Domnul nu asteapta.

Un suflet am nevinovat,
cand urc il simt cum plange,
e slujitor de Domnul dat,
si mirul lui ma unge.

As vrea sa m-a-ntorc la altar,
si-n fata la icoana,
sa ma inchin la dansul iar,
cand stiu ca el ma cheama.

Dar nu mai pot ca sa cobor,
sa ma intorc din drum,
as vrea acum sa pot sa zbor,
sa-ndrept ce-i rau acum.

Dar uite poarta sa deschis,
si clopotul meu suna,
in spate drumul s-a inchis,
si-n cer oastea se-aduna.

Si stiu ca totul s-a sfarsit,
si-ncepe judecata,
in drumul meu n-am reusit,
si-acum primesc rasplata.