Prin strunele ce le atingi,
o lira canta fermecata,
si sufletele tu le ungi,
ca o podoaba-ncoronata.
Margaritare curg din ea,
cu ochii tai batute-n ele,
cand strunele de catifea,
revarsa noaptea-n ochii de stele.
Cand le atingi le dai tu viata,
le faci, doar ingerii ce-ti canta,
le pui iubirea drept in fata,
cand in altare noapteai sfanta.
Si chipul tau iubita mea,
strapunge ziua cand se naste,
ai buze dulci de catifea,
ca o mieluta care paste.
Si ma alint cand te ascult,
ma las purtat pe val de dor,
si te iubesc atat de mult,
chiar de ar fi acum sa mor.
Caci fara tine nu mai vreau,
nici chiar o zi sa mai traiesc,
chiar daca-r fi sa pot sa stau,
in colt de luna sa-ti vorbesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu