Concert pentru iubire

E ruga mea pe strune de vioară
şi nu ştiu dacă dorul tău va trece,
ea curge lin în ploaia de afară,
chiar dacă vântul bate şi e rece.

Când eu mă rog, şi-ngenunchez la ea,
îi cer să nu se mai oprească,
să spele ochii tăi cu muzica când bea,
din rugăciunea mea, să se hrănească.

Şi în arcuş îi pun cuvinte dulci,
şi-o mângâi mai frumos ca niciodată,
să te răpească din patul când te culci,
tu zâna mea cu chip frumos de fată.

Ştii, am vorbit în vis cu primăvara
şi-am împodobit vioara să-ţi mai cânte,
cocorii au zburat, şi-au pus pe strune vara,
să îţi aducă-n vis, doar flori de munte.

Şi de atunci vioara nu s-a mai oprit
şi-a început să-ţi cânte-n dimineaţă,
chiar dacă luna din soare-asfinţit,
cu roua lui eu te-am spălat pe faţă.

Şi te-am furat şi-n strune eu te-am pus
şi te-am stropit cu flori viu parfumate
şi am zburat cu tine-n stele sus
şi te-am iubit cu perle aromate.

Ascult-acum vioara de pe lună
ce-ţi cântă în concertul ei divin,
când goarna sună şi îngerii se-adună,
cu vraja nopţii către tine vin.