Copil sărac cu ochii goi,
și lacrimile-amare,
privești cu ochii prin șuvoi,
când sufletul te doare.
În viață tu ești chinuit,
și lumea tot te scuipă,
cu pietre tu ești fugărit,
și viața-ți este cruntă.
Te uiți la cer și lăcrimezi,
și crucea nu te lasă,
ai vrea în stele să visezi,
și să te-ntorci acasă.
Te culci sub cerul înstelat,
și noaptea-ți este-aproape,
dar azi nimic nu ai mâncat,
și inima îți bate.
Copil sărac născut în flori,
orfan și fără tată,
plângând cu ploaia dintre nori,
cea mai căzut odată.
Cerșești în viață să mănânci,
că nimeni nu-ți e mamă,
te bat și te arunc pe brânci,
și foamea iar te cheamă.
Căci va veni o zi cândva,
și-n poarta cea divină,
Isus va fi chemarea ta,
cu sfânta lui lumină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu