Plutesc pe râuri către mare când buzele ți-le sărut,
și mă amestec cu iubirea pe care-o simt în așternut,
te iau în ploaia de săruturi ce curg pe gura ta-ncascada,
și în mătasea din iubire, ca floarea nopții în livadă.
Te iau în mângâieri divine și te-amețesc în flori de tei,
te-mbrac în haină de mătase, pe care tu din mine-o vrei,
nimic nu-mi stă acum în drum, chiar dacă noaptea mai apune,
să te iubesc în stele-acum, când noaptea lunecă pe strune.
Ce dulce și curată ești ca o divină din olimp,
când gust din struguri te găsesc frumoasă ce-ai venit din timp,
paharul vinului cel sfânt, cu ține-l beau din cupa sfântă,
ca zeul care-apus în timp, iubirea care ne cuvânta.
În patul nopții te cuprind și te ating ca o divină,
cu ține-n răsărit mă-ntind pe raza soarelui lumina,
și te ascund în așternut în ploaia sfântă de petale,
atunci când știu că s-a născut iubirea-n ține ca o floare.
Te iau și te arăt la stele cu luna prinsă-n părul tău,
cu flori de măr prinse-n inele ce curg pe ține-n curcubeu,
mă-ntorc la fructele iubirii, și te îmbat când le mănânci,
și te iubesc iubirea mea când lângă mine tu te culci.
Și lin te-ating pe coapsa ta când mă cuprinzi ca o fecioară,
și pelea ta de catifea lucește-n luna de afară,
îți iau privirea-n palma mea și te privesc cum lăcrimezi,
căci ochii tăi sunt ca o stea ce nu te lasă să visezi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu