duminică, 18 noiembrie 2012

HRANA ZEILOR


 
 
  
 Plutesc pe râuri către mare când buzele ți-le sărut, 
 și mă amestec cu iubirea pe care-o simt în așternut, 
 te iau în ploaia de săruturi ce curg pe gura ta-ncascada,
 și în mătasea din iubire, ca floarea nopții în livadă. 
  
 Te iau în mângâieri divine și te-amețesc în flori de tei, 
 te-mbrac în haină de mătase, pe care tu din mine-o vrei, 
 nimic nu-mi stă acum în drum, chiar dacă noaptea mai apune, 
 să te iubesc în stele-acum, când noaptea lunecă pe strune. 
  
 Ce dulce și curată ești ca o divină din olimp, 
 când gust din struguri te găsesc frumoasă ce-ai venit din timp, 
 paharul vinului cel sfânt, cu ține-l beau din cupa sfântă, 
 ca zeul care-apus în timp, iubirea care ne cuvânta. 
  
 În patul nopții te cuprind și te ating ca o divină, 
 cu ține-n răsărit mă-ntind pe raza soarelui lumina, 
 și te ascund în așternut în ploaia sfântă de petale, 
 atunci când știu că s-a născut iubirea-n ține ca o floare. 
  
 Te iau și te arăt la stele cu luna prinsă-n părul tău, 
 cu flori de măr prinse-n inele ce curg pe ține-n curcubeu, 
 mă-ntorc la fructele iubirii, și te îmbat când le mănânci, 
 și te iubesc iubirea mea când lângă mine tu te culci. 
  
 Și lin te-ating pe coapsa ta când mă cuprinzi ca o fecioară, 
 și pelea ta de catifea lucește-n luna de afară, 
 îți iau privirea-n palma mea și te privesc cum lăcrimezi, 
 căci ochii tăi sunt ca o stea ce nu te lasă să visezi. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu