Ochi de peruzea

Ce bine-ar fi să nu te uit,
să te mai am în gând o dată,
când noaptea plânge-n aşternut
şi ochii tăi încet mă cată.

Ce bine e să te iubesc
când noaptea plânge după tine,
când flori de nuferi îţi vorbesc,
atunci te iau în vis cu mine.

Ce bine e când te sărut,
şi când te-mbăt cu iasomie,
când vinul sfânt noi l-am băut,
cules din dragostea cea vie.

Ce bine e să te aştept
când tu adii ca o nălucă,
când inima îmi joacă-n piept
şi marea pleacă de se culcă.

Ce bine e să te visez,
când plânge noaptea-n noi cu stele,
când eu te fur ca să valsez,
în visul nostru dintre ele.

E bine-acum iubita mea?
Că nopţile curg fermecate
prin ochii tăi de peruzea
ce-aduc în noi iubiri visate.