Ninsoarea visului

Aud cum ninge ochii din sprâncene,
şi cum îi văd, iubirea-n mine geme,
ascult cum lacrima pe ochii tăi se duce
şi cum a plâns IISUS HRISTOS pe cruce.

Privesc şi văd cum curge iar din soare
cununi de nuferi care vin în maluri,
cum curg cascadele în ropotul de floare
şi cum din zodii pornesc iubirii în valuri.

Să nu te-ntrebi, de ce e mare-albastră,
de ce din munţi coboară lin izvoare,
de ce se-ascunde luna în fereastră,
de ce iubita mea? de ce oare?

Dar timpul vine ca să îţi vorbească,
să îţi aşeze cununi de iasomie
în ochii tăi el vrea să-ţi înflorească
marea de flori, din veşnica câmpie.

Te fur să vii cu mine în marea dintre vise,
şi-n carul mare, în braţe să te pun,
să te răpesc din nopţile promise,
şi astrul nopţii în mine să te-adun.

Printre castani te plimb de ziua ta
şi prin priviri îţi scriu că te iubesc
şi prin sărutul meu de catifea,
cu stelele din noapte te doresc.