vineri, 30 noiembrie 2012

ECOUL ZBORULUI DIVIN.


 
  
  
 Mai am o zi și nu-mi ajunge și vreau să îți vorbesc, 
 sufletu-ncet în mine plânge și vreau să te iubesc, 
 eu nu mai vreau nicicând să treacă o zi în carul mare, 
 vreau doar să-ți dau aripi să zbori ca steaua către zare. 
  
 Vreau să te duc atunci când ninge în ploaia de petale, 
 să te ating ca o mireasă pe ochii tăi de floare, 
 să nu te-ascunzi în prag de seară când voi veni la tine, 
 ascultă vocea de vioară ce curge lin din mine. 
  
 Ascultă vântul de afară și adierile frumoase, 
 căci îți vorbește și-ți aduce iubirea sfântă de mătase, 
 i-am spus să bată-n geamul tău cu luna de aramă, 
 să te sărute-n locul meu când inima mă cheamă. 
  
 Eu vin acum prin răsărit eterul îl înving, 
 s-ajung la tine să te văd, cu gura să te-ating, 
 să te sărut atât de tare căci dorul nu mă lasă, 
 prin poarta soarelui răsare te vreau în vis mireasă. 
  
 Să lași fereastră larg deschisă atunci când tu adormi, 
 lumina-n stele e aprinsă și-n visul tău mă chemi, 
 că-ți este dor să te iubesc cu luna în izvoare, 
 când valurile clipocesc pe stele căzătoare. 
  
 Dar uite-acum eu am venit pe coama nopții blânde, 
 cu soarele în răsărit când luna se ascunde, 
 și te privesc așa frumos pe tine c-a fecioară, 
 te strig din somnul tău adânc să vii la mine-afară. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu