Mai am o zi și nu-mi ajunge și vreau să îți vorbesc,
sufletu-ncet în mine plânge și vreau să te iubesc,
eu nu mai vreau nicicând să treacă o zi în carul mare,
vreau doar să-ți dau aripi să zbori ca steaua către zare.
Vreau să te duc atunci când ninge în ploaia de petale,
să te ating ca o mireasă pe ochii tăi de floare,
să nu te-ascunzi în prag de seară când voi veni la tine,
ascultă vocea de vioară ce curge lin din mine.
Ascultă vântul de afară și adierile frumoase,
căci îți vorbește și-ți aduce iubirea sfântă de mătase,
i-am spus să bată-n geamul tău cu luna de aramă,
să te sărute-n locul meu când inima mă cheamă.
Eu vin acum prin răsărit eterul îl înving,
s-ajung la tine să te văd, cu gura să te-ating,
să te sărut atât de tare căci dorul nu mă lasă,
prin poarta soarelui răsare te vreau în vis mireasă.
Să lași fereastră larg deschisă atunci când tu adormi,
lumina-n stele e aprinsă și-n visul tău mă chemi,
că-ți este dor să te iubesc cu luna în izvoare,
când valurile clipocesc pe stele căzătoare.
Dar uite-acum eu am venit pe coama nopții blânde,
cu soarele în răsărit când luna se ascunde,
și te privesc așa frumos pe tine c-a fecioară,
te strig din somnul tău adânc să vii la mine-afară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu