Te-am așteptat să vii în parc pe banca noastră din alee,
unde copacii plâng și tac deasupra băncii în tăcere,
azi a plouat și m-a udat speram să vii ca să te văd,
copacii toți sau scuturat și nu știu când te mai revăd.
Priveam în sus cum plou-afară și stropi cădeau pe fața mea,
vroiam s-aud a ta vioară în ploaia deasă ce cădea,
vroiam să știu cum cântă ploaia și cum m-atinge în tăcere,
te așteptam ca tu să vii, s-aduci parfum și adiere.
Am așteptat iubirea mea și-n sânul meu aveam o floare,
o ocroteam să nu o rup era frumoasa alinare,
căci pentru tine o țineam , și-al meu sărut te aștepta,
chiar dac-afară tot ploua, iubirea mea te tot chema.
Striga prin ploaie după tine cum strigă florile pe ram,
m-am așezat pe banca udă și-n sân la floare mă uităm,
o mângâiam cu palma mea și respiram al ei miros,
te căutam iubita mea, să-ți văd doar chipul tău frumos.
Și-a început să bată vântul și ploaia nu s-a mai oprit,
vroiam să vii s-aud cuvântul:,, iubite uite am venit,,
dar nu a fost să vii atunci și ploaia toată m-a udat,
din cer a tot căzut la stropi, ce m-au atins și mi-au cântat.
Acum în gânduri am căzut și mă gândesc numai la tine,
și inc-aștept să te mai văd, chiar dacă vii în vis la mine,
mă uit la floare și o țin la pieptul meu în miez de noapte,
și te iubesc iubirea mea atunci când eu te chem în șoapte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu