SOMNUL MARII.

A venit marea la noi,
sa ne-arate cum danseaza,
prin vant napraznic, si prin ploi,
cu valul ei frumos valseaza.

Ea a venit ca o mireasa,
impodobita pentru nunta,
cu mirele ce-i sta la masa,
cand rasaritul lui o-ncanta.

In dans de perle argintii,
se leagana ca o divina,
si-n joc de valuri aurii,
strabate-a soarelui lumina.

Cand prinde luna in oglinda,
o joaca numai intre maluri,
ca soarele s-o poata prinda,
cand fug agale printre valuri.

Si cantecul ei cand se lasa,
s-adoarma stelele in ea,
in noaptea sfanta de matasa,
pe valuri curg de catifea.

In ea ne-arata frumusete,
cand plaja ei frumos o plange,
cand chipul ei frumos in fete,
in linul nopti-ncet se stinge.

Si cand adoarme si viseaza,
oglinda ei se vede lina,
nimic in ea nu mai valseaza,
caci mare-adoarme-ncet divina.