joi, 2 mai 2013

ZEIŢA FRUMUSTETII.




Mai am o zi şi vreau să plec în marea rugăciune,
să mă cunun cu-al tău poem frumoasa mea minune,
să te sculptez ca Afrodita în templul de iubire
împodobită ca zeiţă în marea fericire.

Îţi scriu poeme câte vrei şi te slăvesc în templu
cu vinul dulce de la zei paharul tău îl umplu,
şi-ofrande îţi aduc în dar să te hrănesc cu ele
când luna plină de cleştar te luminează-n stele.

Polenul tău aş vrea să-l beau când buzele le gust
şi floarea ta să o miros ca un pahar de must,
simţind mirosu-mpodobit din fraga lui curată
când lângă mine ai venit zeit-adevărată.

Nici Roma nu a strălucit în razele de soare
când Cezar i-a împodobit cununa ei în floare,
cum tu te-arăţi pe-al tău altar ca o mireasă sfântă
ce mi-ai venit de sus în dar la marea noastră nuntă.

Privesc ades în ochii tăi când versul ţi-l compun
poemul sufletului meu în strofe îl adun,
când lira nopţii îl citeşte cu strunele atinse
atunci iubirea străluceşte în stelele aprinse.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu