Din copită murgul bate
pe poteca rătăcită,
bătând pasul el străbate
zarea-n soare adormită.
Curg izvoarele pe pietre
şerpuind uşor la vale,
printre stânci ca un perete
murmurând strălucitoare.
Munţii curg în drumul lui
atingând norii deasupra,
prin cărarea fagului
unde piatra e ca nuca.
Stând în şaua lui pribeagul
nechezând urcă la deal,
mirosind în frunze fagul
urcând munţii din aval.
Este obosit iar murgul
şi pribeagul dojeneşte,
parca-r trage-n spate plugul
când pământul îl loveşte.
Se opreşte lângă apă
când pribeagul lin îl duce
de căpăstru de se-adapă
lângă râul din răscruce.
Soarele străbate lunca
care curge adormită,
luminează-n ziua stânca
prin poteca şerpuită.
Şi amurgul îi ajunge
printre crestele-adormite,
când arama lui se urcă
printre stelele trezite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu