Prinde timpul să nu fugă, leagă-l iar la uşa ta,
lasă-te acum în rugă, şi priveşte ochi de stea,
nu lăsa să treacă noaptea, fără să-ţi doreşti ce vrei,
fiindcă-n dânsa e dreptatea, şi-n sărutul dragostei.
Umple-ţi cupa de iubire, strigă-mă când mă doreşti,
culcă -te pe fericire, ca o zână din povesti,
eu sunt ca un leu de mare, ce din noapte îţi aduc,
luna cu a sa cărare, printre stele să te urc.
Nu lăsa să fugă clipa, cu iubirea în abis,
fiindcă o să-ţi rupi aripa, şi-o să pierzi taina din vis,
fugăreşte-ţi gândul care, te aruncă din destin,
şi când sufletul te doare, nu te spală de venin.
Niciodată să nu fugi, printre vise adormite,
c-o să arzi iubirea-n rugi, prin altarele sfinţite.
şi când nopţile suspină, prin izvoare în tăcere,
iar se umple de lumină, ochii tăi de mângâiere.
Ştiu, că timpul nu-ţi ajunge, să te-ntorci la ce-ai greşit,
fiindcă soarele se scurge printre stele adormit,
şi când somnul lin te fură, prin luceferi adormită,
visele te scap de ură, prin săruturi fericită.
E povestea ce nu moare, dintre vise şi iubire,
chiar de soarele răsare,nu uita de fericire,
să nu uiţi, nici un poem, din iubirea de poveste,
si atunci când eu te chem, toată noaptea te iubeşte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu