Să nu te uiţi că ziua ninge
şi cerul plânge-nlăcrimat,
că nici o stea nu se va stinge
chiar de iubire ai uitat.
Eu am văzut cum dorm castanii
şi plopii-n vis cu frunza lor,
cum din destin trecură anii
de sus, din coama zeilor.
Dar am ştiut că ziua vine
ca visul lin în somnul tău,
şi-ţi va vorbi atunci de mine
ca un izvor în drumul său.
Şi nu uita,că nici fecioara
nu este sfânt înaripat,
cum soarele nu plânge vara
nici eu de tine n-am uitat.
Să mă aştepţi, să-ţi scriu odată
cu praf de stele parfumat,
în care îngerii mai poartă
sărutul meu ce ţi-l-am dat.
Acum vreau doar să culeg visul
în care ştiu că ai rămas,
dar n-am uitat nici paradisul
atunci când am făcut un pas.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu