Tu n-ai simţit o mângâiere,
în visul tău ce-a curs în noapte?
am fost în treacăt adiere
şi lângă tine-am fost aproape.
Eram cu ochii mei în tine
şi nu puteam să nu privesc,
vedeam un vis ce-a curs din mine
când îţi spuneam că te iubesc.
Şi aş fi vrut să îţi vorbesc
dar am tăcut, şi te-am privit,
în somnul tău cel îngeresc
am vrut să-ţi fiu, atunci iubit.
Dar n-am putut, că tu dormeai
şi te-am lăsat să mai visezi,
aşa frumoasă tu erai
dar aş fi vrut, ca să mă vezi.
Ţi-am pus o floare lângă tine
ca semn, că am trecut pe-aici,
când o găseşti , să ştii tu bine
că noaptea curge-n licurici.
Dar am uitat să te sărut
căci gândul ma furat departe,
şi chipul tău mi-a apărut
ca o nălucă într-o carte.
Când fila ei, s-a tot deschis,
şi-a început povestea noastră,
în carte-acolo eu ţi-am scris
sărutul meu pe mare-albastră.
Doar chipul tău mi-a mai rămas
în ochii mei când te-am privit,
şi în tăcerea fără glas
iubirea mea, iar te-a găsit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu