Nicioadată n-am văzut un păcat din cer să cadă
şi în mine n-a căzut crucea cerului grămadă,
nu am fost nici vânzător căutând s-adun avere
nu am vrut nici să omor o fiinţă în durere.
Mă gândeam să vând credinţa pe un strop de bogăţie
cum IISUS a fost vândut cu lumina lui cea vie,
dar ştiam că n-o să am niciodat-acei arginţi
care l-au ucis pe IUDA când la scos în vis din minţi.
Viaţa asta îmi vorbeşte şi mă pune să aleg
între cel ce mă iubeşte din neghină să-l culeg,
să nu-mpartă iar minciuna cu gândul ce îmi spune
că doar Dumnezeu mă strigă în altar pe al meu nume.
La-nviere mielul plânge şi-n credinţa lui se roagă
să îi ierte fariseii ce l-au răstignit în grabă,
şi golgota să rămână în credinţa dintre neamuri
ca un adevăr ce plânge cu durerea lui în hamuri.
Printe-apostolii lui vine duhul sfânt să împlinească
învierea din mormânt ca IISUS să strălucească,
şi s-adune-n turma lui doar mioare rătăcite
şi la masa domnului sufletele lui iubite.
Nu e viaţă mai frumoasă decât cea ce o trăieşti
când cu domnul stai la masă şi săracul să-l iubeşti,
cu cămaşa îmbrăcat ce-ai primit-o ca răsplată
pentru tot ce-ai adunat sus în cer la sfânta poartă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu