De ce-ai plecat? de ce nu ai rămas?
poate-am uitat să-ţi cânt iubirea-n glas?
am vrut să vii să nu te pierd în zare
dar te-am privit cum fugi în depărtare.
Eu nu am vrut să mă despart de tine
dar te-ai pierdut pe drumul din destine,
şi poate aş fi vrut să îţi vorbesc
să te opresc şi-apoi să te iubesc.
Priveam cărarea cum se pierde-n zare
şi tu erai pe ea o simplă arătare,
cum să-ţi mai spun eu ce aveam de spus
când tu departe-n soare ai apus.
Şi-acum vreau să te-ntreb ceva iubito:
mai ştii iubirea mea ce ai primit-o?
sau ai uitat că mai lăsat mereu în urmă?
ca oaia rătăcită iar de turmă.
Aşa e scris în viaţa asta şi în cruce
păcatul vieţii în spate îl vom duce,
şi ce primeşti cu toată inima
de vei greşi , durere îţi va da.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu