SA NU TE TEMI.

Să ştii, că moartea nu trăieşte-n viaţă
ea doar îţi lasă inima-n durere,
când îţi aruncă, şi lacrima pe faţă,
tu îţi vei pierde şi clipa de tăcere.

Ea doar apune, în trupul tău flămând,
ce nu se sătură, de haita de păcate,
chiar dacă-ţi duci, acum golgota-n gând
ea te atacă, ca lupul pe la spate.

Şi nu te lasă, nicicând să te-odihneşti
căci balele, îi curg mereu din gură,
te urmăreşte, să te chinuieşti
şi te astupă, cu veşnica s-a ură.

Şi-n dansul ei, îţi rupe crucea-n două
când treptele, se rup sub paşii tăi,
chiar, cu păcate, în tine dacă plouă
să fugi din haita plină de misei.

Nu este loc, în viaţă şi-n destin
când, doar iubirea, o mai poate stinge
îţi lasă sufletul, în lacrimi şi în chin
când, fiul domnului, pe cruce o învinge.

Să nu te temi, de moarte niciodată,
şi să iubeşti săracul ce-ţi cerşeşte,
un colţ de pâine să îi dai odată,
Şi-apoi să simţi, cum domnul te iubeşte.