NIMENI, NU TE IUBESTE, MAI MULT CA MINE.

O zi se-arată-n soare cuprinsă-n răsărit,
şi soarele din mare, la tine a venit,
să-ţi splele ochii tăi, de lacrimi, şi durere,
şi să-ţi aprindă-n ei, atâta mângâiere.

O dimineaţă plină, de soare-n ochii tăi,
şi diamante pure, să se aprindă-n ei,
când soarele te strigă în zori de dimineaţă
atunci, sărutul meu, îl vei simţi pe faţă.

Vreau chipul tău să-l văd, în aurul din rouă,
şi vreau să mai revăd, iubirea ce te plouă,
chiar dacă vântul bate şi trece peste ea,
în sfânta ta cetate, va curge dragostea.

Nu este zi sub soare, pe care s-o citesc
să-i pun în vis petale când vreau să te iubesc,
din diamantul meu, îţi pun pe chip rubine,
fiindcă aşa vreau eu, când mă iubesc cu tine.

O poartă se deschide, să intri ,să mă vezi,
şi-apoi, se va închide, căci vreau să mă visezi,
şi mângâierea mea, va curge lin pe tine,
cum curge dragostea, când te iubeşti cu mine.

Eşti un izvor ce curge, sub ochii mei în soare,
sărutul meu te unge pe buzele amare,
şi mierea cea mai dulce, furată de la zei,
iubirea îţi aduce, şi dragostea ce-o vrei.