sunt doar un chip care te vrea, ca un parfum, să mă învie,
şi nici n-aş vrea să-ţi fiu o piatră, pe care, să o cari în suflet,
vreau o iubire-adevărată, să curgă-n tine ca un urlet.
Şi dacă n-ar fi fost iubirea, din stele noaptea ţi-aş fura,
şi din luceferi fericirea, cu ele-nveci te-aş îmbăta,
acum în zori de dimineaţă, îţi scriu iubirea ursitoare,
cu soarele ce-ţi joacă-n faţă, ca o lumină arzătoare.
Eşti ca un înger blând, ce printre stele îmi vorbeşte,
şi îmi răpeşte al meu gând, să-i spună iar că îl iubeşte,
mereu iubesc fără să ştiu, daca-m să pot să-ţi fiu vreodată,
un strop de apă în pustiu, sau o cascad-adevărată.
Şi mă întreb în gândul meu, ce noapte, să-ţi culeg din stele,
să ţi-o aduc în patul tău, să curgi iubită, printre ele,
sunt mii de gânduri ce mă fură,care mă pun iar să-ţi culeg,
acel sărut ce-l vrei pe gură, din noaptea albă să-l aleg.
N-am să te las ca o nălucă, care în zori de dimineaţă,
pe perna ei încet se culcă, dormind cu lacrima pe faţă,
am să-ţi aleg din noapte visul, şi pe un colţ de stea îl pun,
să-ţi cheme-n tine paradisul, ce nu mă lasă să apun.
Sunt nopţi şi zile, care curg, ca un izvor ce ne uneşte,
şi printre zorii din amurg, ne fură iar, că ne iubeşte,
deschide geamul să mă vezi,cum inima în el îţi bate,
şi iar te cheamă să visezi, o noapte sfântă în cetate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu