PRIMAVARA.

A-nceput să cadă valsuri
peste marea primăvară,
fluturii coboară-n dansuri
în polenul de afară.

Se vesteşte în câmpie
prin fantasma de culoare,
cum se-nvârte-n armonie
un parfum căzut din soare.

Se grăbeşte să vestească
stolul plin de rândunele,
c-avenit iar primăvara
coborâtă dintre stele.

Ca o zână se îmbracă
pregătită iar de nuntă,
peste copaci se apleacă
şi frumos în ramuri cântă.

Şi din cântecul ei curge
flori de-nvie toţi copacii,
iarna-ncet în somnu-i fuge
când din urmă-i cântă macii.

Printre ramuri înflorite
păsărelele-s fac cuiburi,
şi-n parfumuri adormite
se aud valsuri de triluri.

Lin coboară din izvoare
stropi de aur ce învie,
bâzâitul de albine
ce răsună în câmpie.

Este vis în codrul verde
unde nimeni nu mai tace,
numai soarele mai vede
tot alaiul care zace.

Iar un greer mândru cântă
încalzindu-se la soare,
invitând la a sa nuntă
primăvara de culoare.

Ceru-adoarme fericit
şi în visul lui coboară,
până ce un ciripit
îl trezeşte-n prag de seară.

Şi încet îi cântă struna
cu luceferii pe scară,
căutând s-aprindă luna
în parfum de primăvară.

Şi în zori de dimineaţă
se arată o minune,
soarele i-arată faţa
şi-i rosteşte al ei nume.