Eşti ca un hoţ iubire, dar eu sunt un nebun,
tu calci spre nemurire când eu păşesc pe drum.
tu eşti ca o fecioară curată-n rugăciune,
de asta-n prag de seară, eu te tot strig pe nume.
Şi nu renunţ la tine, chiar dacă am să mor,
eu vreau să fii cu mine, stăpână-n al meu dor.
chiar dacă sunt ucis, de cea ce o iubesc,
voi fi în paradis cu tine să vorbesc.
Sunt inimi care plâng şi îţi vorbesc prin lacrimi,
când stelele din crâng, li se aprind în patimi.
atunci tu le învii, ca să le dai putere,
şi-apoi să mai revii, să dormi pe mângâiere
Să nu mă laşi în stele, să pierd a ta lumină,
căci voi muri în ele, fără să am vreo vină
şi-atunci o să rămân, cu lumânarea stinsă,
ca piatra de pe drum,care nu e atinsă.
Dar, hai să-ţi spun iubire, că eşti în visul meu,
un gram de fericire ce l-am dorit mereu
şi mă rugam în noapte, să baţi la uşa mea,
când lacrimile toate curgeau în poarta ta.
Acum tu să mă laşi, să-ţi pun la gât mărgele,
şi printre ai tăi paşi, cunună de inele
căci tu-mi aduci fiinţa pe care s-o iubesc
şi-n mine e voinţa, când vreau să îţi vorbesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu