o parte, a plecat din mine,
erai pe steaua mea plângând
şi te-am simţit, că nu-ţi e bine.
Cum să mai pot să te privesc
când golu-n mine mă pătrunde,
aş vrea acum să mai găsesc
iubirea care se ascunde.
Cuvintele, nu-ţi mai vorbesc
chiar dacă cerul le sărută,
nici visele, nu-ţi mai şoptesc
iubirea, care este ruptă.
Atât de mult am vrut să-ţi spun
de clipa care-a răsărit,
dar, ai ucis iubirea-n drum
şi m-am oprit, cu gândul trist.
Nimic nu-mi spune să mă-ntorc
la ochii tăi ce i-am privit,
ai stins şi candela din foc
şi nu-ţi mai sunt, acum iubit.
Sau, poate am greşit cumva?
de ai rămas aşa de tristă,
sau poate-ţi plânge inima?
pe lacul tău, pe marea-ntinsă.
Las clipele, să îţi vorbească,
şi ele, să se-ntoarcă-n timp,
iubirea poate să-ţi citească
petalele din anotimp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu