cu soarele, deasupra de hotar,
şi când natura-nbracă haină nouă
pământul, se deschide-n soare iar.
Sunt codri, ce se-nbracă în lumină
ca o mireasă pregătită pentru nuntă,
şi din cetatea soarelui divină
curg raze, care codrilor le cântă.
Se-mbracă în armuri de evantaie
alaiul păsărilor care trec în zbor,
şi mieii zburdă-n turma de mioare
când soarele-i în ziuă călător.
Şi deodată, fluturi curg în valsuri
când printre ramuri, vântul lin adie,
şi ziua-ncet se scurge printre ceasuri
care dansează-n vis şi armonie.
Eterul, joacă-n fulgi, ce curg din păpădie,
când dansul lor prin triluri se arată,
şi farmecul , se-arată-n visul din câmpie
ca o nălucă, ce este-adevărată.
E nunta codrilor în razele de soare,
când diamante şi rubine îi îmbracă
şi ei dansează-n valsuri de culoare
când luna către codri se apleacă.
Şi când arama le cuprinde visul
tăcerea-ncet se lasă adormită,
şi-ncepe printre stele paradisul
să se arate, ca mireasă fericită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu