La tine mamă o s-ajung când steaua mea se stinge
acum în lacrimi stau şi plâng durerea ce m-atinge,
îmi este dor să mai aud cuvântul tău de taină
când mă strângeai la pieptul tău, mă alinai tu mamă.
Sunt doar deasupra de mormânt dar totuşi prea departe
atât de tare mamă plâng că moartea ne desparte,
şi nu mă lasă să-ţi vorbesc să spun ce rău mă doare
că am rămas al tău copilul cu lacrimile-amare.
M-am tot rugat lui Dumnezeu pe patul tău de moarte
şi îndurare i-am cerut stând în genunchi şi-n coate.
să te mai lase să trăieşti o clipă lângă mine
şi-apoi în visul lui să pleci pe treptele divine.
Acum privesc al tău mormânt şi nu-mi găsesc tăcarea
e noapte peste chipul tău ce-mi fură mângâierea.
doar candela când o aprind în ceară se topeşte
şi flacăra ce arde-n ea credinţa ne-o vesteşte.
Te las acum să te-odihneşti cu candelă aprinsă
lumina în al tău mormânt şi-n visul tău e stinsă,
şi dacă eu n-am să aprind lumina pe mormânt ?
cum să aud mămica mea din el al tău cuvânt.?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu