Să ştii că te mărit cu timpul
dacă mai fugi nebună-n calea mea,
să te opreşti acum cu anotimpul
dacă mai vrei o stea de catifea.
Eu nu aruc cu piatra după tine,
dar mă opresc atunci când îmi doresc,
vreau să te fur în noaptea care vine,
chiar dacă-n umbră stelele sclipesc.
Să nu apui iubire niciodată,
să laşi un soare , pentru mine-aş vrea,
când te privesc, sărutul meu nu iartă,
şi te răpeşte, pe colţul meu de stea.
Şi daca-s fi nebun, decât nebunul,
la masa zeilor aş bea din vinul tău,
pâna-s lega în lanţuri şi tribunul
şi l-aş lăsa pribeag pe drumul său.
E cruntă foamea, care îmi vorbeşte,
şi nu mă lasă mut, când vreau să fiu,
şi noaptea albă care ne citeşte,
nu ne aruncă în marele pustiu.
Acum te las cu tine să-ţi vorbeşti,
să te întrebi de mai doreşti ceva,
poate cu mine vrei să te iubeşti?
când luna-ti cântă in cer cu-arama sa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu