vineri, 26 aprilie 2013

LACUL DE AUR.




Sub răchite adormite care-şi leagănă în plete
licurici ce luminează printre frunzele cochete,
curg luceferii pe apă printre trestii adormiţi
când în maluri se ascund sutele de licurici.

Nu e noapte mai frumoasă căzută cu luna-n valuri
când prin trestii se ascunde un luceafăr între maluri,
şi pe nuferi iar se lasă aur pur căzut din stele
care luminează floarea cu arama dintre ele.

Şi când vântul lin adie printre tresti-adormită
lacul cu al lui câmpie curge-n noaptea liniştită,
şi încet, încet se-arăta, ca o zână care trece
lebăda plutind agale pe oglinda lui cea rece.

Noaptea curge în mătase ca un răsărit de soare
când din valuri se arată diamante de culoare,
s-a oprit din valsul ei lebăda ce simte somnul
ca un vis ce te adoarme când i s-a băut polenul.

Totu-i vis acum în noapte chiar şi luna clipoceşte
lebăda cu visul ei printre valuri lin pluteşte,
şi se-ascunde adormită sub o sălcie pletoasă
care doarme liniştită peste maluri mătăsoasă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu