De ce mai vreu un chip frumos să îl iubesc?
dacă în sufletul din mine nu-l primesc,
de ce iubirea plânge iar în urma mea?
când suferinţa de pe cruce este grea.
De ce mă uit mereu să privesc paşii ei?
când eu mănânc la masa plină de misei,
de ce în urma mea nu am lăsat păcatul?
căci mă feresc , dar tot calc peste altul.
De ce nu mai pot doamne astăzi să privesc?
durerea crucii pentru care pătimesc,
când ştiu că mâna ta în poartă mă aşteaptă,
şi judecata pregătită este dreaptă.
De ce durerea plânge astăzi toată-n mine?
când sunt pribeag şi călător printre destine,
de ce un suflet în durere mă aşteaptă?
când umilinţa plânge-n lacrimi zbuciumată.
De ce nu mai pot să iubesc ca altă dată?
când suferinţa printre lacrimi e scăldată
de ce se-aude crucea cum mai plânge?
când lumânarea prinsă-n lacrimi iar se stinge.
De ce la paşii mei mereu mă mai întorc?
când ştiu că printre ei e-al meu noroc,
dar niciodată n-am putut să îl găsesc
fiindcă în patimi nu mai pot să mai iubesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu