Să nu ucizi iubirea din mine niciodată
destinul nu te iartă când crucea lui o duci,
şi lasă gândul tău prin inimă să treacă
şi-atunci vei şti iubire tu încotro s-apuci.
E mare libertatea când poţi alege soarta
şi când sărutul vieţii te-atinge în destin,
să nu greşeşti dorinţa că nu mai găseşti alta
şi-atunci iar va seca paharul plin de vin.
Păşind încet destinul cu paşii tăi l-atingi
să nu stârneşti pelinul căci el te otrăveşte.
şi-atunci n-o să mai poţi la crucea ta s-ajungi
să prinzi al tău păcat ce moartea îţi doreşte.
Eu te iubesc oricum chiar dacă mă loveşti
şi piatră ta o simt în lacrimi şi durere,
aş vrea să-ţi spun acum că-n suflet te găseşti
şi te îmbrac iubire cu multă mângâiere.
Tăcerea e de aur când lacrima-ţi vorbeşte
şi taina se ascunde şi plânge de durere,
ai vrea să simţi iubirea, dar nu te mai iubeşte
când candela va arde cuprinsă de tăcere.
Să nu te mai porneşti cu gândul tău nebun
căci noaptea te va prinde în lanţuri adormită,
şi visul tău de noapte se va topi în scrum
şi-atunci te-ntreb pe tine: tu chiar mai vrei iubită?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu