sâmbătă, 6 aprilie 2013

OGLINDA SUFLETULUI.



 

 
 Iubirea este și te-așteaptă acum la ușa ta
 din tempul sufletului vine cu mine după ea,
 oglinda ei ea ți-o aduce să vezi cât te iubește
 chiar de ajungi iar în răscruce pe tine te găsește.
 
 Și chipul ei i-atât de blând când cântă ca vioara
 adorm și stelele în crâng și-n lacrimi plânge seara,
 din chipul sufletului meu ea vine pentru tine
 căzând adânc în somnul tău în nopțile divine,
 
 Te-am îmbătat cu-al ei sărut când vinul l-ai gustat
 și floarea ei din așternut pe tine s-a vărsat,
 ești ca un înger când te-ating la poarta dintre stele,
 când cerul nopții îl înving iubindu-te în ele.
 
 Să nu despărți iubirea mea de tine niciodată,
 căci crucea ta din pasul tău în lacrimi e scăldată,
 și niciodată nu mai poți vedea a s-a oglindă
 că sufletul o cheamă iar în brațe să o prindă.
 
 Privesc la tine cum zâmbești cât ești de fericită
 ca o prințesă din povești în castel adormită,
 și-un prinț sărutul ți-l va da din somn să te trezești
 și prin iubirea mea ce-o ai să vii să mă iubești.
 
 Azi mă iubesc cu tine când cerul va cădea,
 când lacrimile nopții sărutul ți-l va da,
 și coama de aramă pe trupul tău coboară,
 și când arcușul doarme pe-o strună de vioară.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu