RASPLATA DESTINULUI.

 

 
 În lanțuri de păcate sunt chinuit pe cruce
 pe drumul care duce la capăt de destin,
 și sufletul din mine încă mai poate duce
 credința și iubirea cu care mă închin.
 
 Sunt trepte care urcă la sfânta judecată
 și pașii de pe ele le simt durerea lor,
 golgota plânge iară credința aruncată
 vândută pe parale la masa hoților.
 
 O cruce plânge tainic pe spatele ce-o duce
 când sufletul se-nchina la sfântul Dumnezeu.
 iar cerul se deschide la drumul din răscruce
 ca sufletul să zboare de pe păcatul greu.
 
 Când duhul sfânt coboară în chip de porumbel
 golgota luminează de liniștea cerească,
 și îngerii se-așează în taină lângă el
 cuvântul Domnului atunci să se-mplineasca.
 
 Bat clopote și cheamă icoanele în lacrimi
 și-o candelă ce arde deasupra la altar,
 când îngerii se-nchina pentru a noastre patimi
 și cu credința-n suflet să ne-nchinam noi iar.
 
 O poartă se deschide ca sufletul să între,
 răsplata s-o primească pentru durerea lui,
 că viața i-a fost chin și inima o punte
 ce la adus acum în fata domnului.