FUGA IN VISE.

 În roze ne-am iubit când ploaia bate vântul
 și ceru iar a plâns cu lacrimi de luceferi,
 s-anfaptuit atunci iubirea și cuvântul
 când dragostea a curs pe florile de nuferi.

 Și vântul a turbat în ploaia cea nebună
 când luna căuta în lac să se-oglindească,
 era rafala ploii cu stropii în cunună
 ce caută iubirea din noi să o răpească.

 Dar un luceafăr blând plângea de fericire
 când lacrimi de lumină în ploaie dezertau,
 și vântul a furat coroana de iubire
 când ploaia a murit cu stropii ce-l băteau.

 A coborât pe noi oglindă dintre rouă,
 cu haina ei de aur pe noi nea învelit
 chiar dac-acum afară din soare nu mai plouă,
 și ploaia cea nebună din cale i-a fugit.

 Te mangai cu iubirea când ochii te săruta
 când buzele-ți cerșesc polenul dimineții.
 ca o mireasă albă în floarea ei de nuntă
 ce nu mai are-n suflet tăcerile tristeții.

 E liniște acum cu soarele-n izvoare
 cascadele de ape din somn au revenit,
 petalele de roze sau transformat în floare
 și cu parfumul lor în vis ne-au fugărit.