Ieri am plecat și te-am lăsat în lacrimi
și ochii tăi priveau la pașii mei,
îmi întorceam privirea și-ți căutam în pătimi
de-aș fi putut atunci m-aș fi întors la ei.
Dar zarea ma furat mereu de lângă tine
și chipul tău în mine n-a murit,
ne căutam atunci în lacrimi și suspine
mă întorceam la tine să-ți fiu mereu iubit.
Mă tot rugam în noapte să te găsesc din nou
acolo unde știu că-n taină te-am iubit,
suna iubirea-n mine mereu ca un ecou
și dorul îmi spunea că el te-a tot găsit.
Sărutul tău îl simt pe buzele ce plâng
dulceața lui ce vine și m-apasă,
și cerul iar ne strigă când stelele din crâng
ne fură lar iubirea și-n visul lor ne lasă.
Aș vrea acum să fiu cu tine să-ți vorbesc,
să te alint pe chip cu vorbele duioase,
nu mă ascund deloc că vreau să te iubesc
când cerul iarăși plânge în stele de mătase.
Dar uite-acum când roua îs plânge răsăritul
și ochii tăi încep din nou să strălucească,
doar luna îs mai cheamă în visul ei iubitul
când inima din mine iar vrea să te iubească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu