RUGĂCIUNEA DURERII.

 

 
 Ajută-mă s-ajung eu doamne în cerul tău cel luminat,
 să scap de crucea ce m-apasă carată-n spate cu păcat,
 din ochii mei să curgă lacrimi ca un izvor în fața ta,
 să mă ajuți să scap de pătimi și de pedeapsa de e grea.
 
 Știu c-am greșit în rugăciune cu gândul dus iar în păcate,
 vroiam să-ți cer eu iertăciune atunci când sufletul mai poate,
 dar simțeam răul că mă fură când mintea mea o îmbăta,
 înjurături scoteam pe gură și iar scuipam în fața ta.
 
 Credeam că nu o să m-auzi când înjuram privind spre cer,
 cum floarea albă din livezi îți parfuma al tău eter,
 priveam cum cel sărac cerșea în praf la margine de drum,
 era atât de chinuit că îi ardea durerea-n scrum.
 
 De cel scuipam eu oare doamne? de ce la masă nu-l chemam?
 când el striga în drum de foame și eu mai rău îl chinuiam,
 e mare astăzi suferința când tu plângi doamne pentru noi,
 credința moare în tăcere și plină toată de nevoi.
 
 Trăiesc în lumea mea nebună și mă înfrupt la masa ei,
 mă uit în jurui ei acuma și este plină de mișei,
 simt c-am trăit degeaba,dar prea târziu am înțeles
 că sunt ca viermele pe oase și am trăit din interes.
 
 Am înțeles de-abia acum cuvântul tău ce blând se duce,
 să fac-an taină legământ cu fiul sfânt ucis pe cruce,
 și duhul sfânt coboară iar în chipul alb de porumbel
 acolo unde fiul tău a fost pe cruce un rebel.