VISUL UNEI NOPTI DE TAINA.

 Un flugusor de nea adii când cerul te așează,
 și-atunci te-așezi să mă atingi când ochii te visează,
 covorul alb de nea pufoasă e pânza de iubire,
 când îl atingi tu ești frumoasă și-atunci îmi dai de știre.

 Atunci cristalele din tine încep să strălucească,
 și stropi ce curg iar din iubire încep să te iubească,
 că-mi ești frumoasă când adii din poarta cea stelară,
 și îmi aduci atunci când vii parfumul de afară.

 Te simt cum fugi și te ascunzi în colțul meu de taină,
 îmbraci iubirea ce-o dorești ca o frumoasă haină,
 și-atunci eu vin și te sărut cu lacrimi de mătase,
 când te cobor în așternut în nopțile frumoase.

 Când fuge luna și se-ascunde în taină dintre stele,
 coroana nopți-ncet se pune pe chipul tău din ele,
 și-atunci te-ntinzi cu aripi fine în zborul tău divin,
 cutreieri coama de luceferi și mă aștepți să vin.

 Încep să-ți strig, și-al meu ecou cutreieră eterul,
 că te doresc să te iubesc când noapte-ați cântă cerul,
 când fulgii toți roiesc în el ca o cunună sfântă,
 te chem frumoasa mea în vis la sfânta noastră nuntă.

 Hai, vin-o-acum când eu te chem în casa din petale,
 sărutul meu te cheamă iar când luna fuge-n vale,
 și coama ei o plange iar când și-a ascuns arama,
 ca o comoară de cleștar care și-a pus năframa.

 E visul unei nopți de taină ce ne-a furat iubirea,
 ce-a îmbrăcat a noastră haină s-aducă fericirea,
 și ne-a făcut a lui luceferi cu-aripile întinse,
 și am zburat în taina lui cu lacrimile ninse.