SA CREZI IUBIREA.

 

 
 Să crezi noaptea în lumină chiar de cerul se închide,
 cu arama ei divină stelele pe cer aprinde,
 să crezi mugurul de floare că parfumul tău va fi,
 și în razele de soare sus pe cer te vei uni.
 
 Să crezi ochii ce privesc chipul tău ca o fecioară,
 căutând să te răpească în amurg și-n prag de seară,
 să crezi noaptea ca o zâna ce deschide ceru-n stele,
 când eterul ei suspină ca mireasa în inele.
 
 Să crezi murmurul din mine ce se-aude în sărut,
 ca un fulg care coboară din eter în sternut,
 să crezi în sărutul meu ce ascunde o petală,
 și în bunul Dumnezeu ce te iartă de-a ta fală.
 
 Să crezi ziua ce adie o prințesă fermecată,
 care naște fulgi de stele pe privirea ta curată,
 să crezi ochii mei ce-arată inima că ți-o adoră,
 ca aripele de înger care zboară-n a s-a horă.
 
 Să crezi luna care fuge printre valuri să se-ascundă,
 ca un flutur de mătase ce privirea ți-o inundă,
 să crezi nafură și vinul ce te-așteaptă la altar,
 când te duci la rugăciune și te-nchini la domnul iar.
 
 Să crezi cântecul iubirii și ecoul care-ți spune,
 că-mi vei fi aleasă mie jos când soarele apune,
 să crezi în iubirea mea care te săruta-n somn,
 și te fură ca o stea sus când stelele nu dorm.
 
 Să crezi coala de hârtie când citești a ei cuvinte,
 și iubirea ce nu minte din cuvintele ferbinte,
 să lași inima să-ți scrie , sufletul să îți citească,
 și-atunci tu vei fi fecioara din iubirea cea cerească.