ASCULTA IUBIREA.

 

 
 Nu ascunde tu iubirea,
 stelelor de catifea,
 că te prinde noapte-acuma,
 și te-aruncă după ea.
 
 Lasă ploaia lor de aur,
 să te-nbrace în lumină,
 și coroanele de laur,
 să te strige iar divină.
 
 Nu te-ascunde de sărutul
 care stiga după tine,
 căci te prinde asfințitul,
 și te-adoarme-n vis cu mine.
 
 Nu lasă să bată-n geam
 noaptea cu a ei cascadă,
 fiindcă știi că ne iubeam,
 ziua-n floarea din livadă.
 
 Dacă lași să curgă vara
 fără să guști fructul ei,
 iar te prinde primăvara
 când adormi în flori de tei.
 
 Și-apoi coama de aramă
 care curge iar pe lună,
 își ascunde-a ei năframă,
 când îți spune, noapte bună.
 
 Și eu vin încet cu visul,
 și cuprind iubirea noastră,
 că să fur iar paradisul,
 sus pe bolta cea albastră.