La poarta sufletului meu
eu bat să mă ajute,
că-mi simt păcatul și e greu,
și timpul zboară iute.
Se-aude crucea cum suspină,
și lacrimi curg încet din ea,
pacatu-i greu și a mea vină,
și simt durerea că e grea.
M-andoaie crucea de păcate,
și pașii mei se pierd pe drum,
e greutatea de pe spate,
Ce-o duc la Dumnezeu acum.
În pașii mei îmi cer iertare,
și-n față la altar când stau,
când în genunchi la închinare,
socoată-n fața lui eu dau.
Și-ncerc s-ajung încet la poartă,
căci ingrii m-așteaptă-n ea,
să scap de cruce și de soartă,
și să-mi primesc pedeapsă grea.
Eu știu că am greșit în viață,
și nu am fost cinstit cu mine,
se rupe-acum firul de ață,
și lacrima din suflet vine.
Sunt gata și să dau socoată,
pedeapsa toată s-o primesc,
căci am trăit ce-a fost odată,
și poate vreau să mai iubesc.
Dar când ajungi la poarta sfântă,
din drum nu poți să te întorci,
pedeapsa domnului e cruntă,
când se închid a sale porți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu