Atât de mult vreau să-ți vorbesc
chiar dacă ninge-acum afară,
atât de mult eu te doresc
chiar dacă stau în frig deseară.
Vreau să-ți vorbesc cuvinte dulci
când ochii tăi privesc ninsoarea,
și chiar atunci când tu te culci
îți cântă iar din zare marea.
Se joacă fulgi-n armonie,
când vântul îi atinge-n zbor,
și-n valsul lor plin de ferie
din noapte vin și mă cobor.
E-atâta dragoste-n ninsoare
ce curge-n fulgi și-n mângâiere,
și-aș vrea să prind s-aduc din soare
coroana lui în adiere.
Să umplu cerul de lumină
și-n aur sfânt să îl îmbrac,
să las în marea cea divină
doar fulgii care cad și tac.
Și soarele să-l pun în ham
la carul mare să îl tragă,
să lumineze iar în geam
doar chipul tău că îmi ești dragă.
Să fur toți fulgii de afară
și în cununi de flori să-i pun,
și când se-arată luna iară
în palma ta să îi adun.
Și te numesc crăiasa lor,
când te îmbat iar cu iubire,
și-adun din coama mulților
lumini de aur pentru tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu