Dezleagă-mi ochii să te văd
să nu m-ambât în întuneric.
aș vrea mereu să te revăd
în slujba sfântă ca un cleric.
Dezleagă clopotul să sune
ca un ecou iar în cetate,
să curgă iar pe-amele strune
ca un luceafăr sus în noapte.
Dezleagă-mi poarta să pătrund
și să te-ating pe coapsa ta,
s-adormi încet la mine-n gând,
c-a visul lin pe gura ta.
Dezleagă-te când eu te chem
și lasă-te în palma mea,
ca o fecioară în eden,
când strălucește-n perla sa.
Dezleagă marea din tăcere
și lasă vântul s-o atingă,
să curgă iar din ea mistere
și coama nopții să o plângă.
Dezleagă drumul ce arată
un răsărit în poarta ta,
și lasă-mă să vin odată,
să te iubesc frumoasa mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu