Tu plângi în lacrimi și mă uzi când mă scufund în ele,
să-ți simt iubirea ce-o ascunzi în coama dintre stele,
tu mă dorești iubirea ta ascunsă în tăcere,
dar nu uită iubita mea că eu ascund mistere.
Nu vreau să știu decât doar eu că ne iubim în taină,
când te îmbrac în curcubeu te-ascund în a s-a haină,
când ne ascunde în coroană ce colorează cerul,
atunci tu strălucești frumoasă de amețești eterul.
Atunci mă furi în vrajă ta să mă hrănești cu vinul,
și nu mai văd iubirea mea, să mai ating destinul,
căci am băut din vinul tău și rău m-ai îmbătat,
și m-am lăsat la pieptul tău când un sărut mi-ai dat.
Doar zeii ne-au unit pe noi când le-am gustat nectarul,
și ne-au făcut să ne iubim când le-am băut paharul,
acum în brațe te-am luat în sufletul meu bun,
și te-am ascuns să te iubesc, doar eu ca un nebun.
Pocalul sfânt ce l-am gustat cu tine iar ne cheamă,
să-l mai gustăm încă odată pe coama de aramă,
dar vreau la geamul tău să vin din vis să te trezesc,
să te îmbat cu un sărut și-apoi să te iubesc.
Tu ești frumoasă ca o zâna și noaptea e geloasă,
pe chipul tău ce strălucește pe cerul de matasa,
când tu apari că o fecioară cu mândrul tău iubit,
se-ascunde luna iar de tine n-apoi în asfințit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu